Viata e un dar

Cand am ales numele blogului, consideram viata un dar...dar acum, cand l-am pierdut pe cel mai minunat tatic consider viata cel mai minunat dar...O pierdere precum a lui ma face sa imi dau seama cat de importanti suntem pentru cei din jurul nostru....importanti ori neimportanti, cum alegem noi sa fim..Taticul meu era un om respectat si iubit de catre toti cei cu care a intrat in contact. Avea simtul respectului si al umorului, nu ar fi refuzat sa ajute pe nimeni din cei care i-au cerut ajutorul...Am cuvinte doar la superlativ pentru el...El ma invatat ca trebuie sa lupt pentru ceea ce imi doresc, el m-a invtat ca respunsabilitatea e cea mai amre calitate cu care ii ptem impresiona pe cei din jurul nostru si prin care ne putem crea demnitate.El m-a invatat ca atunci cand sunt doborata de greutati sa iau o pauza, sa meditez si sa revin cu forte proaspete, sa nu renutnt niciodata....Imi va fi enorm de dor de incurajarile lui si de puterea lui de covingere, de felul in care aborda lucrurile si ma facea sa vad viata ca un adlescent ce se indreapta spre maturitate...
Promit ca o sa imi amintesc si la 80 de ani sfaturile lui daca voi mai trai pana atunci si de asemenea promit ca talantii pe care el mi i-a lasat ii vi inmulti inmiit si il voi face sa fie mandru de mine de acolo de unde e.Nu ma voi da batuta in nici o incercare pe care viata mi-o pune inainte si cu sprijinul Lui Dumnezeu si cu sfaturile lui si incurajarile familie voi lupta voi lupta panala final.
asa ca, dragi cititorii....noi nu realizam ca viata noastra e un dar nu doar pentru noi ci si pentru cei din jurul nostru, care se bucura de prezenta noastra, de actiunile noastre si care invata de la noi lucruri fara ca noi sa i le aratam.!!!