De acum, de demult adunate

 Mi-am propus sa încep să aștern din gânduri și trăiri aici, cu voi, cu ceilalți, care mai citiți, multi sau puțini. Însă, se pare că nu a fost un gând cu adevărat important. Și de ce asta? Pentru că nu am acordat suficientă importantă și nu am trudit nimic în această direcție.

Azi, am 31 de ani împliniți. În urmă cu un an, am trecut printr-o încercare pe care o numeam întâmplare nefericită și nedorită primită din partea vieții. Însă acum, privind înapoi și cu mici documentații studiate, îmi dau seama că trupul meu urla de durere, emoțiile mele nespuse, negrăite și netrăite mi-ai cuprins tot corpul și l-au pus pe pauză. Pauză dureroasa și nedorită de mine, dar dacă nu se instala ea nepoftită, cu siguranță nu as fi învațat sa fiu atenta la mine, la ce simt, ce gândesc și să încep să îmi dau voie sa ascult gândurile, sa ascult ce vreau, ce îmi place, ce nu îmi place, sa accept și egoismul și să mă privesc așa cum sunt, cu bune și cu rele.

Anul trecut am trecut printr-un episod dureros, cu probleme la plămâni. Spitalizare, tratament, descoperite alte probleme (tot emoții nespuse) , atacuri de panica, griji, supărări, oboseala, slăbit, nemulțumiri, toate multe adunate...am fost doborâtă. Emoțional, fizic, spiritual...gândul la fetița mea îmi dădea putere și îmi ziceam că trebuie să fiu bine sa ii fiu alaturi ani multi în această viață.

Am reușit și am depășit episodul spitalizării, cel al tratamentului..am rămas cu frici, cu gânduri, cu emoții, cu ceva de care as fi vrut să mă dezbrac oricând. Nu am reușit nici până azi, însă lucrez. Cu mine, cu mintea mea, cu alimentația mea, cu stări, frici, gânduri, emoții..cu tot ce știu, cred și pot....sa de-a Dumnezeu să fie mai bine, mai cu bucurie, mai cu acceptare, simțămînt și mai cu stare de bine.

Revin. Curând sau îndelung, nu știu. Dar revin!

Comentarii

Postări populare