De mult și de actualitate. Revedere.

 N-am mai scris demult. Nu pentru că nu aș fi vrut, ci pentru că nu mi-am facut timp, liniște, ordine.. Oarecum

Nu scriu pentru tine, pentru ea, pentru el, pentru cei de acolo sau de dincolo. Scriu pentru mine. Să-mi astern gânduri, temeri, lupte, idei, surplus de cuvinte ce nu pot fi rostite din diferite motive. Neînțelese, nespuse, negândite sau nicicum.

Au fost multe bucurii, binecuvântări, realizări și tot felul în ultimii ani, de la ultima scriere. Multe zâmbete, mult somn, puțin somn, multă muncă, slab randament, deseori odihna, alteori supărare, deseori zâmbete, alteori gânduri înlăcrimate sau chiar lacrimi..unele de bucurie, altele de nemulțumire.

Iacătă-mă căsătorită, cu o fetita m i n u n a t ă, un soț de la Doamne și toate rânduite în jurul lor. Sunt tot eu. Isabel, cu gânduri multe, controverse, explicații, abțineri, cuvinte, vorbe, tăcută, explicită, reținută... Însă cu alte valori, alte idei, alte gânduri, alte rânduri.

Ne vedem și revedem aici, prin prisma cuvintelor de altădată actualizate și modificate. După mine, după noi, după ce trăiesc și trăim azi. Ieri nu mai este, iar mâine nu știm cum și daca va mai fi.

Seara binecuvântată și cu bucurie divină!