Fa-ti o meserie din “a fi prezent”

Unii zic ca ziua noastra de nastere ar trebui sa fie in fiecare zi, nu-i asa? Dar in aceasta afirmatie, e un substrat pe care cu siguranta nu il prea intelegem. Ziua noastra ar trebui sa fie in fiecare zi, pentru ca fiecare clipa poate fi un nou inceput si o noua sansa.

Dar, sincera sa fiu, noi nu prea stim…nu prea stim ca fiecare clipa e un cadou de care trebuie sa profitam la maxim. Noi nu stim cum sa facem asta. Alegem sa ne plangem pentru ca ne-am ingrasat sau pentru ca nu ne place locul de munca. Alegem sa ne gandim ce bine a fost cand am fost la gradinita, cand mama imi punea pachetul la scoala, sau cand am fost la liceu, perioada in care faceam ce vroiam. Sau, alegem sa ne gandim oare ce vom fim cand vom fi mari, unde vom lucre dupa ce terminam facultatea, cum imi voi creste copii daca voi allege un anumit tip de meserie, si tot asa. Am dreptate?

Am dreptate ca noi nu cunoastem timpul prezent? Il cunoatem doar din punct de vedere gramatical, sau nici asta nu-i sigur..am cam imbatrinit si oricum, dupa ce iesim de pe bancile liceului uitam si regulile gramaticale invatate.

Viata e privita ca fiind foarte grea, dar daca stii cum sa o privesti, ea poate deveni foarte simpla si frumoasa. Pot sa zic ca azi, am reusit sa inteleg ce e de fapt prezentul.

Am citit mult in ultimult timp (mult, comparativ cu cat citeam inainte ) despre cum sa apreciezi viata, cum sa te respecti si sa te iubesti, Tu pe TINE. Am ales ca ziua de azi sa o petrec doar eu cu mine. Adica? Adica sa imi dedic in intregime ziua, sa fiu doar eu cu mine, sa vorbesc doar cu mine, sa nu imi consum energia pe ceea ce nu as vrea. Ai zice ca e usor…sau poate chiar e..ceea ce pot eu sa zic e ca ajuta. Toti ar trebui sa facem asta din cand in cand. Sigur voi mai repeat experienta aceastei zile.

Am simtit ca azi e ziua mea de nastere, asa cum ar trebui sa simt in fiecare zi, sa sarbatoresc in fiecare zi ca si cum cele care au fost pana acum nu mai conteaza. Din trecut trebuie doar sa luam lectii sis a mergem mai departe, fara sa analizam si sa regretam ca nu am facut altceva, altcumva. Sigur nu mai poti schimba ziua de ieri sau pe cea de cu 3 ani in urma.

La fel de sigur e ca tu trebuie sa te regasesti in prezent si in clipa ACUM. Acestea le-am inteles azi, din cartea Puterea Prezentului de Echart Tolle. Va marturisesc ca am mai citit-o, dar lectia nu mi-a ajuns la “rotite” si nu am rumegat-o asa ca azi. Cu siguranta sunt si alte carti care ne dezvaluie acelasi lucru, dar azi, pentru mine, aceasta a fost cea care mi-a dat un refresh.

Am constientizat ca nu are nici un rost sa ma gandesc la ce va fi cand voi termina facultatea, daca voi avea loc de munca in locul x sau y; mi-am dat seama ca nu trebuie sa “abia astept sa termin facultatea ca sa fiu implinita, sa nu mai fiu stresata de profesori”..nu..nu trebuie. De ce? Pentru ca in felul acesta, imi consum zilele, clipele, degeaba, netraind.  Consum ceea ce am eu mai important, respective clipa ACUM, asteptant ce? Nimic J.

Nu ma intelege gresit. Nu zic ca nu e bine sa iti propui niste scopuri. Chiar deloc. Si eu imi iau agenda si imi notez sarcinile sau ceea ce vreau sa facazi,  peste o luna, sau peste 2 ani..dar nu fac din acest scop o asteptare si o irosire a timpului prezent doar pentru a ajunge acolo. Nu..m-am hotarat sa fac din drumul de a ajunge pana la scopul meu o aventura. Acest drum sa fie de fapt scopul meu. Parcurgerea lui cu zambetul pe buze, cu fericire in suflet si cu liniste in minte.

Avea dreptate autorul cartii (si nu doar el) ca, atunci cand ajungi sa constientizez ce inseamna viata, respectiv clipa Acum, traiesti altfel…

Viata e clipa Acum…iar trecutul si viitorul sunt situatii de viata. Ce frumos zis…si cat de adevarat J Noi ne-am obisnuit sa zicem “abia astept sa mergem in vacanta la munte” si noi de fapt suntem in vacanta la mare, noi “abia asteptam sa terminam facultatea”, cand anii studentiei au farmecul lor, noi “abia asteptam sa ne creasca copii, sa fim mai linistiti”, cand uitam sa ne bucuram de sansa de a le urmari cresterea….Noi tot asteptam, dar uitam sa traim in prezent, si uitam sa traim pentru noi. Noi suntem ocupati cu asteptarea si de fapt nu mai avem timp sa traim pentru noi.

Am descoperit multe..poate reusesc sa structurez niste articole sa impartasesc si cu voi tot ceea ce am adunat in ultimele zile, din randurile citite. Dar pana atunci, va sugerez, daca vreti sa aveti o viata si sa o traiti, sa intelegeti cu adevarat sensul prezentului, nu doar sa discutati situatii ale vietii..sau nu va doriti prezentul?