Un bob de strugure

Un bob de strugure dăruit de bunicul meu bunicii mele o face să se simtă încă iubită.
Pentru unii poate e nesemnificativ, dar pentru mine povestea relatată de bunicul meu azi, pe patul de spital mi-a adus bucurie în suflet.
Bunicii mei sunt 2 oameni speciali; pentru mine. Pentru alții nu stiu, dar pentru mine sunt preferați, iubiți și deosebiți. Dacă as face eu pentru lumea asta un procent de 1% din ceea ce ei fac pentru mine, lumea ar fi de 1000 de ori mai bună.
Mă iubesc cu o dragoste curată. Fără așteptări, fără recompense, fără a aștepta să primească ceva în schimb din ceea ce ei îmi oferă.
Îi iubesc nespus. Îi iubesc nespus și iubesc să le ascult poveștile, să stau în poalele bunicii mele, chiar dacă am 26 de ani, 1,80 m și multe kg :). Aș vrea să pot face mai mult pentru ei..dar....mă las atrasă de societate și de mersul firesc al vieții și mă depărtez. Mă depărtez de locul copilăriei, împuținez timpul petrecut alături de ei și transform totul într-o goană....într-o goană spre nicăieri, spre același copârșeu pe care bunicul și-l pregătește, dar de o altă dimensiune și probabil cu un alt design.
Azi l-am vizitat la spital...ingălbenit, slăbit, dar tot bunicul meu, cu aceași inimă și aceleași sentimente puternice pentru mine, pentru ramurile familiei mele. Aș vrea ca într-o zi să pot să dăruiesc aceeași iubire copiilor și nepoților mei.
Azi, bunicul mi-a povestit cum el îi duce câte un bob de strugure bunicii mele pe măsură ce se coc...Au un fir de viță nou, de la unchiul meu, un soi de struguri cu boabe mari, dulci, zemoase. Încă e pui și probabil sunt vreo 2, 3 ciorchini. Dar mi-a povestit cu atâta dragoste cum o surprinde pe bunica de fiecare dată când îi duce câte un bob de strugure, ea neștiind unde e firul de viță.
Atât..am obosit!
Dar azi, azi a fost despre el, despre bunicul meu!
Doamne fii cu el, cu ei, cu noi cu toți!