"Fă-ţi din viaţ-o rugăciune!"

          De ceva vreme în mintea mea se perindă gânduri despre acest îndemn, gânduri pe care doream să le aştern pentru a rămâne..pentru mine, pentru tine, pentru cine le găseşte.
          Părintele drag mie, într-una din discuţiile duhovniceşti mi-a dat acest îndemn într-o formă sau alta. Mi-a zis că rugăciunea poate fi de multe feluri, nu doar cea pe genunchi din dialogul cu Doamne. Felul în care mănânc, în care privesc, felul în care vorbesc, acţionez, felul meu de a fi poate şi trebuie să fie o constantă rugăciune. Frumos spus, nu-i aşa? Dar pe cât de frumos, uneori pe atât de greu.
Ştiu că tot ceea ce facem trebuie să facem cu dragoste, ca şi cum am face pentru Doamne al nostru;
Ştiu că tot ceea ce încercăm să agonisim aici, cu osteneala trupului are valoare de nimic după ce putrezim în straturile pământului;
Ştiu că putem primi răspunsuri în orice împrejurare, de la oameni simpli sau situaţii, doar să avem răbdare şi să cerem. Să cerem prin rugăciune şi gând curat;
Ştiu că uneori a fi mai mic între cei mari într-o zi te poate face mai bun între cei pregătiţi;
Ştiu că o carte cu esenţă aduce mai multe învăţăminte decât o poveste deşartă;
Ştiu că mondenitatea e apetisantă şi gustoasă, dar în acelaşi timp te poate seca. Te poate seca de simplitate, de esenţă, de lumină, de...bunătate.
Ştiu că un gest mărunt de al meu poate fi o minune pentru cel aflat în nevoie.
Pare-se că de ştiut, ştim multe..şi eu, şi tu, şi el, şi ea...şi toţi..dar de îndeplinit..mai puţini..
Puţin sunt cei care îşi aleg cu grijă cuvintele atunci când le rostesc să fie o mângâiere pentru cel de alături;
Puţini sunt cei care oferă fără aşteptare;
Puţini sunt cei care îndeamnă fără interes;
Puţin sunt cei care gândesc în rugăciune...şi mai puţini sunt cei care trăiesc în rugăciune..

Azi am aflat că reţelele mobile au mai multe minute să ne ofere pentru a-i asculta pe cei dragi decât avem noi să le oferim.
Azi mi-a dat de gândit bătrâneţea bunicii mele.
Azi am vrut să fac multe, şi-am reuşit din ele..nu toate, dar cel mai important e că nădăjduiesc în rugăciune şi că ştiu că Doamne m-a însămânţat în mijlocul unei familii minunate, cu bucurii nemărginite, conturate de zile mai întunecate.
Şi pentru asta..recunoştinţă...Recunoştinţă nemărginită şi linişte profundă!

Taci şi ascultă! Fii statornic şi dăruieşte! Dăruieşte timp din timpul tău şi emoţii din sufletul tău! Fii o rugăciune!
Bucurii îndeplinite!