Când e cu boală...

 Mama de fetița de 3 anișori fiind, simt cum momentele în care ea e bolnavioara, sunt cele în care tihnim cel mai mult una cu cealaltă și cele in care ea se scurge cu totul în brațele mele.

Până să se ajungă aici, ea are nevoie de mult mai mult decât îi ofer...mă cheamă des..sa o țin în brațe, sa stau cu ea..nu sunt acolo mereu..mai spăl un vas, mai fac o mâncare, mai împătur niște haine și ea tot mă așteaptă...și așteaptă...până când nu mai poate...și atunci apare cate ceva..o viroza, o conjunctivita, o enterocolita...ceva prin care nu am altă variantă, decât să îi fiu alaturi. Să stau cu ea și atât!

Și o iubesc, și o îmbrățișez, și stăm în tihnă, și sunt acolo...sunt conștientă de fiecare dată când ea mă cheamă și eu îi zic"imediat", sau " stai să" că ea mă așteaptă, devine răbdătoare, dar ....dar eu pun altele pe primul loc.. că n-are cine să le facă nici pe alea....

Probabil va fi o noapte grea în casă Vinter, cu somn puțin și febră multă, dar sperăm că trece curând și ajungem și noi la sat, că tare-mi lipsește...

Comentarii

Postări populare